Iorgu Iordan

Iorgu Iordan
Ilustracja
Iorgu Iordan (1980)
Data urodzenia

1888

Data śmierci

1986

Zawód, zajęcie

językoznawca

Narodowość

rumuńska

Iorgu Iordan (ur. 1888, zm. 1986[1]) – rumuński językoznawca i filolog[1], specjalista w zakresie komparatystyki języków romańskich[2]. Założyciel Instytutu Językoznawstwa w Bukareszcie[2].

Studiował germanistykę i prawo. Doktorat z filologii nowożytnej uzyskał w 1919 r. na Uniwersytecie w Jassach. Rozprawę poświęcił fonetyce języka rumuńskiego[2].

Wybrana twórczość

  • Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig, Kurt Schroeder Verlag, 1924.
  • Istoria literaturii italiene, Iași, Universitatea din Iași, 1928.
  • Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluția și starea actuală a lingvisticii romanice, Iași, Institutul de Filologie Română, 1932.
  • Gramatica limbii române, Bucharest, 1937 (wyd. 2. 1946).
  • Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, Iași, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Terek”, 1943 (wyd. 2. 1947).
  • Stilistica limbii române, Bucharest, Institutul de Linguistică Română, 1944 (wyd. 2. 1975).
  • Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Bucharest, Editura Academiei, 1962 (wyd. 2. 1970).
  • Toponimia românească, Bucharest, Editura Academiei, 1963.
  • Scrieri alese, Bucharest, Editura Academiei, 1968.
  • Memorii, t. I–III, Bucharest, Editura Eminescu, 1976-1979.

Przypisy

  1. 1 2 Iordan, Iorgu, 1888-1986. Databáze Národní knihovny ČR. [dostęp 2020-06-17]. [zarchiwizowane z tego adresu (2020-06-17)]. (cz.).
  2. 1 2 3 M.C. Augusto, Iordan, Iorgu (1888–1986), [w:] Keith Brown (red.), Encyclopedia of Language and Linguistics, wyd. 2, t. 6: Inu–Lea, Boston: Elsevier, 2006, s. 10–11, DOI: 10.1016/B0-08-044854-2/02645-6, ISBN 978-0-08-054784-8, OCLC 61441874 (ang.).